Știu, deci știi. Imperiul roman de națiune germană

După destrămarea imperiului lui Carol cel Mare, în părțile răsăritene ale acestuia – ținuturile germane -, în timpul dinastiei saxone, Otto I cu năzuințe imperiale niciodată abandonate – se proclama împărat al Sfântului Imperiu roman, mai târziu numit de națiune germană.

Timp de sute de ani, după dinastiile franconă, de Hohenstaufen, Luxemburg, va veni în fruntea imperiului – pe cale electivă – cu Frederic al III –lea în 1452 dinastia de Habsburg a arhiducilor de Austria , aflați în expansiune europeană spre statele iberice bogate în colonii transoceanice.

În 1806 Napoleon Bonaparte va crea confederația Rinului cu 16 state germane și va desființa Sf. Imperiu roman, ultimul său împărat, Francisc I, din dinastia Habsburg – Lorena devenind împărat ereditar al Austriei, un stat multinațional care din 1867, prin așa numitul dualism va deveni Imperiul Austro – Ungariei care a durat până la sfârșitul Primului Război Mondial, în paralel cu imperiul Germaniei creat în 1871, sub dinastia de Hohenzollern.