În Roma antică, pe Via Appia – drumul ce lega orașul de portul Ostia – piatra era scoasă, secole de-a rândul, din cariere care au creat denivelări și galerii numite cu o expresie greco – latină ad catacumbas așadar catacombe unde creștinii secolelor III și IV și-au creat lăcașuri de cult și îngropăciune partial ascunse . Ele purtau numele unor sfinți sau ale unor personaje care sălășluiau acolo – San Calisto, Capela Graeca, Domitilla, Priscilla, Hipogeul Aurelilor -, erau pictate pe un fond alb – gălbui ce sugera imaterialitatea tărâmului morții. Aproape 80 % din scene aparțineau Vechiului Testament și aveau un caracter soteriologic – adică de salvare a sufletului – cum ar fiSalvarea lui Iona, Cei trei tineri evrei în cuptor, Daniel în groapa cu lei sau ipostaze de personaje sacre – Bunul Păstor, Orfeu – și felurite simboluri creștine.
Odată cu epoca unor Constantin cel Mare și Theodosie cel Mare, creștinismul fiind acceptat și apoi dominant, credincioșii au avut în intregul imperiu locuri de rugăciune, bazilici, catacombele încheindu-și existența către anul 400.
Partenerii noștri
