S-a spus, pe drept cuvânt, că fără carte tipărită Renașterea, ca și Reforma nu ar fi avut loc. Tiparul a apărut, în puncte de maximă densitate demografică a Occidentului în zona Rinului mai ales – acolo unde morile de hârtie produsă din resturi textile au înflorit după secolul al XIII-lea. Această hârtie, emblemă culturală a mediului urban, a burgheziei, era suportul material a cărui tehnologie a fost Dezvăluită europenilor de către arabi, aceștia primindu-l Primit pe filieră chino – coreeană, înlocuind pergamentul medieval.
În veacul al XV-lea de la caracterele mobile la cele de plumb s-a ajuns la opera lui Johannes Gensfleisch zis Gutenberg care tipărea în 1454 – 1455 Biblia de la Mainz cu un tiraj de 130 de exemplare. Primele tipărituri datate până în 1500 – așa numitele Incunabule (de la latinescul incunabula, adică leagăn) au fost biblii în limbi vernaculare (italiană, neerlandeză, franceză, spaniolă), unele ajung să fie capodopere ale tiparului cu gravuri ale unor artiști celebri ca Giovanni Bellini sau producții numeroase precum cele editate de Aldo Manuzio la Veneția, de aici tiparul s-a răspândit în Balcani, de unde Meșterul Macarie îl aduce la Dealu, lângă Târgoviște.
Partenerii noștri
