Ce este mileniarismul? Este un fenomen ce aparține istoriei mentalităților – studiat cândva de Henri Focillon în celebra sa carte Anul o mie – constituind nucleul acelei credințe populare din Apus potrivit căreia Iisus Hristos era chemat să aibă o stăpânire de o mie de ani, acel milenium a cărui împlinire, la finele extrem al secolului al X-lea, dădea fiorii sfârșitului de lume atunci (ca și în pragul anului 2000 nu demult ), celor cu o cultură mai precară sau inexistentă.
Teama superstițioasă de final de mileniu și de lume se rânduia în tradiția apocaliptică întreținută de o scriere vestită a unui abate din Asturia spaniolă , Beatus de Liebana, anume Comentariu la Apocalipsă din 776. Pregătirea psihologică a elitelor, dar și a maselor, de-a lungul câtorva secole de invazie – acum veneau arabii în Peninsula Iberică, curând atacurile vikinge ajung la gurile Senei – se făcea prin idei precum îmbătrânirea lumii (mundus senescit) care se cerea astfel primenită. Că așteptarea iminentă a sfârșitului vieții omenești odată cu prăbușirea lumii întregi, plutea în aer ca o credință foarte răspândită și adânc înrădăcinată ne-o arăta, de pildă, textul unei danii din 948 făcută unei mânăstiri franceze cu o pioșenie ce merita răsplata în viața de dincolo întrucât era scris acolo, se apropia sfârșitul lumii (appropinquante mundi termino).
Partenerii noștri
