Foamea de aur resimțită de Europa după cucerirea otomană din 1453 – implicând blocarea accesului la aurul din zona Nilului – va determina căutarea unor surse noi de metal prețios, cea mai importantă fiind India conform tradiției și mărturiei călătorilor.
Primii care au pornit pe Ocean de-a lungul coastei africane, spre peninsula hindusă, au fost portughezii pe așa – numitul drum sudic, urmați pe drumul apusean de vecinii spanioliprin navigatorul hispano – genovez Cristofor Columb care și-a început expedițiile în 1492. Pe temeiul cunoștințelor despre sfericitatea globului pământesc afirmată din antichitate de Ptolemeu din Alexandria, atunci când Columb a ajuns în insulele din Bahamas, Cuba și Haiti, a crezut că este în apele asiatice, în preajma gurilor Gangelui, confundat apoi cu Orinoco, în nordul Americii de Sud.
Deși a atins pământul american, în actualul Honduras, Columb a murit în 1506, neștiind că pământul de el descoperit și intrat în istorie sub numele eronat de Indiile de Vest – aparține unui continent neștiut care avea să poarte din greșeală numele altui navigator, florentinul Amerigo Vespucci și de a cărui realitate spaniolii au fost conștienți la câțiva ani după moartea lui Columb: în 1513 când Vasco Núñez de Balboa a traversat istmul Panama, dintre cele două oceane, Atlantic și Pacific.
Partenerii noștri
