Șerban Cantacuzino face o figură aparte pentru că este reprezentantul unei ilustre familii bizantine. Adică, era de spiță imperială, dar naturalizat în Țara Românească. În 1683 a trebuit să participe la Asediul Vienei pentru că era vasalul Sultanului, dar a făcut și gesturi contrare angajamentului lui pentru că, de fapt, la Asediul Vienei a luptat de partea creștinilor, sabotând oastea otomană – lucruri care apar în izvoare și sunt cunoscute.
Alt lucru curios este că a introdus cultura porumbului în Țara Românească, ceea ce e foarte important. Porumbul devenind în scurtă vreme hrana de bază a amărâților, a maselor și a fost un domn creștin pentru că a încurajat apariția primei Biblii în limba română din istoria noastră. Se cunosc fragmente în limba română din secolele 16-17, dar prima biblie integrală s-a făcut sub Șerban Cantacuzino, cu învățați din Țara Românească, din Transilvania și din Moldova. Lucrarea a apărut la București în 1688 și se numește, până astăzi, „Biblia lui Șerban”.
În fine, spre sfârșitul domniei, sătul de suzeranitatea otomană, a apelat la Curtea de la Viena ca să scoată țara din Europa Răsăritului, care nu mai părea Europa clasică și s-o introducă în Europa Apusului care, pentru el, era Europa viitorului. Șerban Cantacuzino a fost, fără îndoială, prin gesturile lui, un vizionar.
Partenerii noștri
