A fost un domn – azi aproape uitat – al Țării Românești, fiu al lui Radu cel Mare, ridicat la tron în 1522, adică acum cinci sute de ani și a domnit, cu întreruperi, până în 1529.
- A ajuns, prin căsătoria cu Ruxandra, ginerele postum al lui Neagoe Basarab.
- A dus o politică antiotomană și a purtat mai multe lupte cu turcii; pe piatra sa de mormânt de la Curtea de Argeș sunt trecute numele a 20 de astfel de bătălii, între care victoriile de la Gherghița, București, Slatina.
- Începutul domniei sale a coincis cu perioada de apogeu a puterii otomane, când ajunsese sultan Suleiman Magnificul, cel mai important suveran al turcilor de la finele Evului Mediu. Acesta a voit să ocupe efectiv Țara Românească și să așeze în fruntea ei un demnitar musulman.
- Radu de la Afumați a reușit, în ciuda luptelor interne dintre partidele boierești rivale, să mențină ființa statală a Țării Românești și regimul său de autonomie.
Domnul a navigat cu pricepere prin valurile primejdioase ale politicii timpului său, a asistat la prăbușirea militară a Regatului Ungariei (1526), dar a izbutit să amâne cu decenii bune impunerea suzeranității otomane efective asupra Țării Românești. Deși trecuse perioada de aur a rezistenței antiotomane românești, Radu de la Afumați a îmbinat cu folos politica de rezistență cu cea de conciliere, în interesul țării sale.
Partenerii noștri
