Acum 225 de ani, în 1796, episcopul greco-catolic de Oradea, Ignatie Darabant, i-a dat lui Gheorghe Șincai 20 de galbeni, bani de cheltuială pentru o călătorie la Viena. Iar în urmă cu 230 de ani, în 1791, de la curtea lui episcopală din Oradea, semna Supplex Libellus Valachorum, adică petiția românilor transilvăneni către împăratul Habsburg. Ambele episoade sunt legate între ele.
Episcopul de Oradea Ignatie, cu o păstorire de 17 ani, provenea din mica nobilime românească de sorginte țărănească din nord-vestul Transilvaniei; studiile superioare le-a făcut la Academia Regală din Agria (Eger); a obținut cel mai mare număr de voturi pentru scaunul episcopal de la Blaj, dar împăratul nu i l-a atribuit.
A ctitorit două catedrale, la Oradea și Beiuș și 15 biserici; a fondat Seminarul greco-catolic și o bibliotecă valoroasă.
A fost un iluminist, promotor al programului Școlii Ardelene, ocrotitor al corifeilor acesteia, mai ales a lui Samuil Micu și Gheorghe Șincai, autor și tipăritor de cărți românești cu litere latine, iubitor de cultură și de înțelepciune; a făcut din episcopia orădeană o academie de studii; s-a înconjurat de oameni de cultură.
Prin încrederea în știința de carte, Ignatie Darabant i-a ajutat pe tinerii talentați să studieze la Viena și la Roma, iar prin încrederea în poporul său, vlădica a pregătit emanciparea românilor transilvăneni și dobândirea demnității lor naționale.
Partenerii noștri
