Suedia a fost prima țară din lume, în 1972, care a recunoscut disforia de gen – disconfortul cauzat de nepotrivirea dintre sexul biologic și identitatea de gen – și a dat posibilitatea de a oficializa tranziția la „starea civilă”. Prima de asemenea, care oferă îngrijire persoanelor transgender în procesul lor de schimbare de sex.
Toate tratamentele sunt plătite de stat, în clinicile publice, de la vârsta de 16 ani: medicamente pentru blocarea pubertății pentru cei mai tineri, injecții cu testosteron sau estrogen, intervenții chirurgicale la sâni, logopezi pentru schimbarea vocii, îndepărtarea părului, transplant de barbă etc. De la vârsta de 18 ani, administrația autorizează în cele din urmă schimbarea organelor genitale, creând un penis din clitoris, modelând un vagin prin inversarea penisului sau dintr-o bucată de intestin.
„Întoarce-te”
De aici surpriza provocată în martie 2021 de decizia prestigiosului spital Karolinska. Pionierul disforiei refuză acum tratamentul hormonal pentru noii pacienți minori, cu excepția contextului unui studiu clinic. Invocă principiul precauției și se bazează pe o compilație de studii care arată că nu există dovezi ale eficacității acestor tratamente ireversibile pentru bunăstarea pacienților. Administrarea hormonilor pe viață ar putea provoca, de asemenea, boli cardiovasculare, anumite tipuri de cancer, osteoporoză și tromboză. Cei 100 de tineri monitorizați deja la Stockholm, care nu sunt afectați de această nouă politică, vor trebui să semneze un document prin care să își asume riscurile.
Decizia a șocat profund transgenderii suedezi și asociațiile care îi reprezintă. Pentru organizația RFSL Ungdomar, care se adresează adolescenților, este „un pas înapoi”. „Multe familii sunt disperate pentru că își văd copiii suferind și știu că nu vor primi tratament”, adaugă Ann-Christine Ruuth, președinte al Transammans.
Suedia nu este singura țară care și-a revizuit politica de sănătate. În Marea Britanie, Keira Bell, operată la sâni și tratată cu hormoni, a câștigat la sfârșitul anului 2020 procesul împotriva clinicii din Londra care aprobase prea repede, crede ea, tranziția pe care o regretă astăzi. De atunci, tratamentul poate fi accesat doar în urma unei decizii judiciare pentru tinerii de 16-18 ani și a fost refuzat celor mai tineri. În iunie 2020 și Finlanda și-a schimbat recomandările, acordând prioritate terapiei psihologice.
Alarmant este numărul celor care solicită schimbarea de sex. Dintr-un fenomen extrem de rar, care afectează câțiva indivizi în copilăria timpurie, disforia de gen a devenit o patologie de masă, care apare odată cu adolescența. „În 2001, doar 12 persoane sub 25 de ani au fost diagnosticate… în 2018 a fost 1859”, spune Sven Roman, psihiatru. „Toți adolescenții sunt afectați, dar mai ales fetele cu vârste cuprinse între 13 și 17 ani, care vor să devină băieți: între 2008 și 2018, în acest segment, creșterea este de 1.500%. Acum, în Suedia, sunt mai multe fete decât băieți care primesc testosteron!”.
Același lucru este valabil și pentru operațiile chirurgicale. Potrivit profesorului Mikael Landén, autorul unei teze despre transsexualism, în medie, doar 12 persoane pe an au solicitat o schimbare de sex între anii 1972-1992… Astăzi sunt mai mult de 2000.
„Am devenit mai vizibili, iar acest lucru îi determină pe mai mulți oameni să reflecteze asupra identității lor, să iasă la iveală”, explică Jêran Rostam, deloc îngrijorat de această inflație.
Un alt indiciu îngrijorător: pacienții tineri suferă adesea de alte tulburări psihiatrice, cum ar fi autismul, depresia și anxietatea. Aceste afecțiuni, care ar putea explica o presupusă disforie de gen, pot fi tratate fără a lua hormoni și fără a suferi intervenții chirurgicale. Dar această realitate este deseori respinsă de pacienți, care sunt atât de încrezători în sine încât refuză să facă o evaluare completă a sănătății mintale.
Vârsta maturității
Pentru Johanna, ca și pentru alți adolescenți, disforia de gen oferă un răspuns concret și rapid la anxietățile reale. De fapt, nu o descoperă în cabinetul unui medic, ci mai degrabă pe social media. „Am devorat videoclipurile youtuberilor trans, care sunt foarte populare în Suedia”, spune Johanna. Pentru ei, dacă sunteți pe canalul lor, este deja un semn că sunteți trans. I-am văzut foarte fericiți că și-au făcut tranziția și am vrut să fiu ca ei.”
În ceea ce privește sistemul de sănătate, este departe de a-i convinge pe cei indeciși: potrivit datelor disponibile, între 70 și 80% dintre persoanele care intră într-o clinică sunt diagnosticate cu disforie de gen. „La prima întâlnire mi s-a spus: Felicitări! Ai reusit, ești curajoasă, ce tratament vrei să faci?”, povestește Johanna. „Din fericire, am văzut și un psiholog independent o dată pe săptămână. Cu el am vorbit despre tot și am înțeles treptat că această ură a corpului meu, disforia mea, era de fapt o consecință a anorexiei mele, nu invers.”
Însă, pentru RFSL Ungdomar, cazuri ca ale Johannei nu ar trebui să eclipseze sutele de transsexuali care trăiesc o viață mai fericită datorită tratamentului de schimbare de gen.
Psihiatrul Sven Roman amintește că lobul frontal al creierului, unde se dezvoltă capacitatea de a evalua riscurile, ajunge să evolueze la aproximativ 25 de ani: „La această vârstă sunt suficient de maturi pentru a lua o decizie de o asemenea importanță. La această vârstă legea suedeză permite sterilizarea, nu înainte”.
Întrebări și „tabu”
Am mers prea departe? Teama de a nu fi suficient de incluzivi sau, mai rău, de a fi transfobici, a contat pentru unii mai mult decât analiza științifică și o analiză atentă a viitorului acestor tineri. „În Suedia este tabu să punem la îndoială identitatea cuiva”, spune Johanna.
Și Sven Roman denunță aceste prejudecăți care denaturează judecata anumitor specialiști: „Ei sunt interesați doar de o patologie, cum ar fi tulburarea bipolară sau disforia, și le atribuie toate simptomele pe care le văd. Poate fi foarte periculos pentru pacienți.”
Partenerii noștri
Citește și
