Cea mai importantă ctitorie a lui Ștefan cel Mare este, cu siguranță, biserica Înălțării Domnului de la Neamț ridicată în 1497. Mânăstirea Neamț ființa din epoca lui Petru Mușat (secolul XIV), iar în vremea ștefaniană a constituit o sinteză arhitectonică, cu un pridvor foarte dezvoltat, pronaos, gropniță – o cameră a mormintelor -, naos și altar, totul însumând 40 de metri lungime. Fațadele rămase aparente îmbină armonios gresia cenușie, cărămida, discurile ceramice colorate, ansamblul fiind ritmat de ocnițe, firide, contraforturi. Incinta cu turnuri a adăpostit în epoca premodernă (1796) și o biserică neoclasică cu hramul Sfântului Gheorghe.
Centru de cultură important unde se copiau manuscrise și se tipăreau cărți de cult, mânăstirea Neamț este locul unde s-a scris, la 1429, de către Gavril Uric un Tetraevangheliar (aflat, azi, la Oxford), iar la 1437 s-a lucrat epitaful egumenului Siluan, pentru a da doar două exemple din producția artistică a epocii pre – ștefaniene.
Partenerii noștri
