Anul 1543 a fost unul crucial în istoria spiritului modern, cel în care omul s-a definit în raport cu universul și cu propria sa făptură. A făcut-o printr-un astronom polonez și un medic flamand cărora le datorăm descoperirea de noi orizonturi ale cunoașterii. Este vorba de Micolaj Copernic și de André Vésale. Cel dintâi a dezvoltat treptat ideea mișcării corpurilor cerești tipărind la Nürenberg, în 1543, lucrarea sa De revolutionibus orbium caelestium, carte despre mișcarea lumii celeste, care, pornind de la realitatea demonstrată a sfericității pământului a demonstrat rotirea diurnă a acestuia în jurul propriei sale axe și revoluția anuală a planetelor în jurul soarelui. Se naște astfel, pentru știință, sistemul heliocentric care năruia tradiționalul geocentrism al anticului Ptolemeu din Alexandria ce așeza pământul în centrul rotației planetelor.
Cel de al doilea, Vesalius, era medicul împăratului Carol Quintul și publica, tot în 1543, la Basel, lucrarea ce inaugura anatomia modernă De humani corporis fabrica libri septem, cu gravuri în lemn ale unui elev al lui Tizian, lucrare ce desăvârșea preocupările empiric – anatomice ale padovanilor care au practicat primele disecții în Europa.
Partenerii noștri
