Fără îndoială cea mai importantă descoperire științifică a Renașterii europene a fost aceea datorată polonezului Mikolaj Copernic, referitoare la mișcarea corpurilor cerești.
Născut la Toruń, instruit la Cracovia, Bologna, Padova și Ferrara, pe urmele unor astronomi ca Regiomontanus, Copernic publică la Nűrnberg, în anul morții sale (1543), lucrarea De revolutionibus orbium coelestium. Pornind de la realitatea sfericității pământului, Copernic face ipoteza rotirii diurne a Pământului în jurul propriei axe și a mișcării anulale a planetelor în jurul unei stele fixe care este Soarele, întemeind astfel sistemul heliocentric.
Era năruită astfel teoria geocentrică, potrivit căreia Pământul era centrul fix al universului, ceea ce afirmase în antichitate Ptolemeu din Alexandria. Observațiile lui Copernic – neacceptate mult timp de Biserica Catolică – au fost sporite de germanul Johannes Kepler, danezul Tycho Brache, italienii Giordano Bruno și Galileo Galilei, au contribuit la înlocuirea calendarului iulian cu cel gregorian în 1582 și vor deveni certitudini abia în 1851 când rotația pământului e confirmată prin demonstrația cu pendulul fizicianului Léon Foucault în Panteonul parizian.
Partenerii noștri
