Istoria albinelor și a produselor lor poate fi urmărită până în 13.000 î.Hr. Albinele și-au protejat stupii de infecții și invazii cu o substanță lipicioasă, rășinoasă colectată de pe muguri și copaci, numită propolis.
Cu mii de ani in urmă, civilizatiile antice foloseau propolisul pentru proprietatile sale medicinale.
Zeii erau asociați cu albina iar unul dintre titlurile faraonilor era Regele Albinelor. Egiptenii au învățat de la albine și au folosit propolisul ca substanță de îmbălsămare a mumiiilor.
Asirienii îl aplicau pe răni si tumori, pentru că acesta combătea infecțiile si grăbea procesul de vindecare.
Aristotel care era un bun cunoscător al produsului apicol ar fi cel care i-ar fi dat denumirea propolisului, care în greaca populară însemnă „protector al orașului”. Atât de apreciate au fost proprietățile lui încât, Hipocrate prescria miere cu propolis încă din 400 î.Hr pentru pacienții cu ulcer. Pedanios Dioscoride, în anii 50 d.Hr. descria utilizările medicale ale propolisului în lucrarea sa principală De materia Medica .
Propolisul a fost adesea numit „penicilină rusă”. Negustorii arabi au menționat abundența de albine și miere pe solul slav în secolele al IX-lea și al X-lea, iar în Anglia în secolul al XVII-lea propolisul este inclus ca ingredient major al unguentelor vindecătoare.
Oamenii de știință au indentificat peste 300 de substanțe nutritive în rășina vindecătoare, care pot varia în funcție de zona geografică, sezon sau speciile de albine.
Astăzi propolisul este considerat cea mai puternică substanță antimicrobiană regăsită în natură care protejează nu doar stupul albinei, ci are grijă și de sănătatea noastră.
Îți regenerează organismul, te ajută să ai o imunitate puternică și îți face inima să bată mai tare, ca să te poți bucura de viață. Iar acum când vine vremea rece, cel mai bun cadou pentru sănătatea ta este să incerci ingredientul magic produs de albine.
Partenerii noștri
