În urmă cu mulți ani Bucureștiul era mizerabil și nu ne plăcea asta deloc, dar nu prea aveam ce face.
Încet-încet, serviciile comunitare s-au îmbunătățit, inclusiv curățenia.
Orașul începuse să arate altfel, mai bine și mai frumos.
Bucureștenii get-beget, cei mai mulți din Sectorul 1, se simt mult mai apartenenți orașului și de aceea sunt sensibili la problemele lui.
Acolo, populația e mult mai stabilă și se identifică, de generații, cu casa în care locuiesc ei și ai lor.
Tocmai acest sector, cel mai frumos și mai bogat al Capitalei, se îneacă de ceva timp în gunoaie.
Adică, de când doamna Clotilde Armand a devenit primarul său.
Brand-ul doamnei e pe cale să se constituie în jurul ideii de mizerie agresivă.
La propriu și la figurat.
Aproape 2.000 de tone de gunoi pe străzi, la vedere și la grămadă, reprezintă ceea ce a produs doamna primar în numai câteva zile.
Logica doamnei Clotilde Armand impresionează prin lipsă, iar legea îi este străină și inutilă.
Lupta sa imaginară cu mafia este atât de intensă încât i-a consumat mai toate resursele nervoase și de analiză.
Câte or fi fost…
Altfel, e de neînțeles de ce doamna Armand nu aduce în justiție contractul de salubritate și pe prestatorul său.
Păi, nu zice că facturile prestatorului sunt umflate ?!
Să le dezumfle judecătorii !
Simplu, civilizat, legal.
Acum, mai nou, vrea stare de alertă pe care justiția la care va apela prestatorul în mod cert, nu o va recunoaște niciodată.
Parcă o văd pe doamna primar cu alerta într-o mână și pixul în cealaltă, zâmbind cu toți dinții la semnarea contractului cu un alt prestator.
Alți bani, mulți, altă distracție.
O mafie spală pe alta…