Războiul e atât de aproape încât îi simți suflarea aducătoare de moarte.
Urgia sa mi-a adus aminte de o carte.
Se numește chiar așa, „Războiul” și e scrisă de un rus, Ivan Stadniuk.
Cartea este despre „Marele Război de Apărare a Patriei” cum numesc rușii cea de-a doua conflagrație mondială.
Scrisă fiind de un rus, evident că descrierea nenorocirii trăite în acel război devastator, se referă în primul rând la poporul rus.
Acum, când au atacat Ucraina în mod criminal, mă-ntreb dacă vreunul din conducătorii Rusiei de azi or fi citit cartea aceea.
Mă tem că nu.
Altfel, ar fi știut că nu numai ei sunt patrioți.
Ar mai fi știut că nebunia declanșării unui război nu duce nicăieri altundeva decât în ospiciul rezervat de istorie proscrișilor săi.
Si atunci, de ce?!
Răspunsul l-am aflat de la Eminescu.
Da, de la jurnalistul Mihai Eminescu.
Iată, ce spunea el:
„Împărăția rusească nu este un stat, nu este un popor, este o lume întreagă care, negăsind în sine nimic de o măreție intensivă, caută mângâierea propriei măriri în dimensiuni mari”.
„Chiar în lăuntrul împărăției sale, nici prin muncă pașnică, nici prin lucrare sufletească, aceste puteri (ale țarului-nn) nu se pot consuma; pentru aceea, ei dau mereu năvală în afară, altfel ar trebui să se mistuiască în lupte interne”.
Eminescu i-a ghicit bine pe ruși vorbind despre „dibăcia Rusiei în mânuirea intrigii, în arta de a semăna discordia, de a se servi de dihoniile dintre partide, de a face uz când de dezmierdari și de daruri, când de amenintari, nestând la îndoială pentru a ațâța revolte militare și a alcătui societăți secrete”.
Având asta în minte, nu-l credeți pe Putin nici când spune adevărul.
Adevărul lui este ruleta rusească.
Dac-ar putea s-o joace singur…
Partenerii noștri
