Bugetul ăsta ne spune, în viziunea autorilor, că informațiile externe, spionajul, ce mai tura-vura, are aceeași importanță cu paza.
A, da, mă scuzați, cu protecția și paza.
Deci, bugetul SPP este egal cu cel al SIE, ba chiar, puțin mai mare. Cu vreo câteva milioane. Mai mult, bugetul SPP a crescut cu vreo 50 %.
Spionajul ăsta nu e deloc o treabă ușoară. El trebuie să asigure fluxul de informație necesar decidenților politici, în chestiuni tactice și strategice de maximă importanță pentru țara asta.
Trăim vremuri complicate, provocatoare de turbulențe politice, sociale și economice la nivel global, iar informația e vitală.
Bun, deci ar trebui să fie clar de ce avem nevoie de un spionaj performant. Pentru noi și țara asta, a noastră.
Dar, de ce am avea nevoie noi și aceeași țară a noastră, de protecția și paza demnitarilor? Sigur că trebuie păziți unii dintre ei, dar la nivelul ăsta?! De cine se feresc acești oameni, oare? De cei care i-au ales?! E posibil, având în vedere câtă minciună răspândesc și cu cât tupeu.
Treptat, SPP-ul ăsta s-a transformat într-un serviciu de informații, ca și cum nu aveam destule. Numai că, el are o caracteristică pe care și-a cultivat-o, e un serviciu secret exclusiv al Președintelui, oricare o fi fiind el. Din câte se vede în buget, pentru actualul președinte, e chiar vital. Nu numai că îl păzește și îi ține paltonul atunci când nu-l ratează, dar îl alimentează cu informație operativă exclusivă.
De aceea, bugetul spionilor de ocazie trebuie să crească necontenit. Spioni făcuți pe viteză, la apelul de seară…
Partenerii noștri
