A trecut furtuna mediatică în legătură cu dublul asasinat de la Onești. S-a lăsat liniștea peste dramă.
De ce a ucis omul ăla? E aici ceva căruia i s-a acordat puțină atenție, radicalizarea evidentă a criminalului. Indiferența instituțiilor statului a făcut din acest om, un criminal odios.
Timp de peste 10 ani, le-a adresat petiții și plângeri, legitime de altfel. Obsesia sa, o copie a hotărârii judecătorești în urma căreia a fost evacuat. Nici măcar în ziua omorurilor nu i-au aratat-o.
Comportamentul său decis, mobilul aparent bizar al crimelor, personificarea „răului” în cei doi nevinovați, indică un proces de deteriorare a percepției asupra realității. Intenția conștientă a criminalului de a ucide e însă, indubitabilă.
Am văzut fotografiile de detaliu ale rănilor provocate. Un măcel. Instituțiile cărora li s-a adresat anterior, poliție, parchete, și-au dat proba impotenței profesionale iar responsabilitatea morală, le revine.
Practica judiciară arată că stările conflictuale vechi sunt printre principalele cauze ale omorurilor. Polițiștii ar fi trebuit s-o știe mai bine decât oricine.
Cu condiția să fi auzit de criminologie. Și eventual, să n-o confunde cu criminalistica…
Partenerii noștri
