Pentru câteva zile, am vizitat Suedia.
Scurta mea ședere acolo a fost ca o evadare dintr-un ospiciu.
N-am fost niciodată chiriaș al unui asemenea stabiliment, dar asta mi-a venit atunci în minte.
Acasă, totul era despre Covid și nenorocirile pe care le provoacă.
Media toată, din surse medicale diverse și bineînțeles politice, cum altfel, convergea sinistru spre frica transformată, pervers, în psihoză.
Știre peste știre, comunicate oficiale, declarații, dezbateri, toate aduceau mai aproape în mintea oamenilor perspectiva apocalipsei.
La ei, în Suedia, n-am auzit o vorbă despre Sars-Cov-2.
Media nu pomenea despre sinistrul virus, iar pe stradă oamenii nu aveau nimic din încrâncenarea pe care știam că o lăsasem acasă.
Din curiozitate, m-am uitat pe statistici și am văzut că la ei procentul vaccinaților anti-covid e de peste 70%, în ciuda lipsei evidente de „comunicare” oficială și mediatică.
În timp ce mă gândeam la toate astea, din cafeneaua în care mă aflam, am văzut un afiș imens prin care guvernul anunța că Suedia sărbătorește o sută de ani de democrație.
O sută de ani în care, continuu, au învățat să se respecte ca țară, să se respecte între ei, dar, mai ales, să-și aleagă conducători empatici.
Noi n-am avut o astfel de istorie democratică, în aceeași sută de ani am trecut prin trei dictaturi, dintre care una cumplită, de cincizeci de ani.
Acum, la noi, guvernarea se bazează pe frica pe care o accentuează asupra oamenilor, asmuțindu-i prostește și criminal unii împotriva altora.
„Vaccinați contra nevaccinați” este vehiculul unei politici iresponsabile care scutură societatea de ultimele sale resurse de solidaritate și coeziune, adică tocmai cele care ne-ar putea ajuta.
Psihoza este starea mentală în care gândirea și percepția sunt grav afectate.
Ea naște halucinații, credințe iluzorii, paranoide.
Psihoza fricii noastre de-acum naște iluzia revenirii la o viață normală, chiar și fără solidaritate și coeziune.
Nici gând !
Vom fi fiind singuri, fără de noi…
Partenerii noștri
