Femeie, înainte de toate. Viviana Grădinaru

Ne mândrim cu contribuția românească la progresul științific al omenirii, cu bărbați ca Babeș, Coandă sau Palade. Azi, o tânără femeie se pregătește să-și câștige locul pe listă: Viviana Grădinaru. Născută în 1981 la Vaslui într-o familie modestă, e atrasă de știință încă din școală. Participă la olimpiade, apoi studiază doi ani fizica la București. E acceptată la California Institute of Technology, de unde obține o diplomă în biologie în 2005. Nu aplauda încă, e abia începutul! Interesul din facultate pentru procesele neurodegenerative o duce la Universitatea Stanford, unde își ia doctoratul în neuroștiință. În paralel, începe să predea și să asigure trainingul altor tineri cercetători.

Activitatea ei pare desprinsă dintr-o poveste SF, dar are o finalitate practică imediată: Viviana dezvoltă noi metode de investigație imagistică a unor mecanisme cerebrale ca mișcarea și somnul, apoi crează terapii optogenetice pentru tratarea diverselor boli neurologice.  Întoarsă întâi la CalTech ca profesor asociat, este din 2018 profesor plin. Asta după ce, cu un an înainte, devenise șefa laboratorului CLOVER. Ca să înțelegi parcursul fabulos al Vivianei, gândește-te cum le-ar putea explica bunicii care a crescut-o la țară că asta vine de la ”CLARITY, Optogenetics and Vector Engineering Research”.  I-ar spune probabil că face noi hărți anatomice ale rețelelor creierului, că navighează după ele și studiază cum stimularea anumitor zone din adâncuri poate duce la vindecarea bolii Parkinson.

Reușita experiențelor i-ar putea aduce chiar un premiu Nobel. Ar fi și o consolare pentru renunțarea la cealaltă pasiune a ei din studenție: dansul sportiv. Shakespeare spunea că suntem făcuți din același material din care sunt țesute visurile. Românca Viviana Grădinaru studiază țesătura, pentru a-i remaia firele și a feri omul de coșmarul bolii.