Se zice că frumusețea e trecătoare. Lumea filmului e nemiloasă cu actrițele trecute de prima tinerețe. Excepțiile sunt rare. Printre ele, una dintre cele mai luminoase este Sophia Loren.
Finalistă Miss Italia la 15 ani, l-a cucerit pe producătorul Carlo Ponti, care era cu 22 ani mai în vârstă. El i-a ales numele de scenă și primele roluri. A devenit soția lui, i-a dat doi fii și i-a rămas credincioasă până la moartea acestuia în 2007. Asta, deși a fost sex-symbol-ul anilor 60, curtată de cei mai fascinanți actori din lume. Pe aceștia, i-a iubit doar pe ecran.
Rolurile i-au adus toate recompensele posibile: Cannes, Venezia, Oscaruri. Sophia i-a cucerit pe italieni, apoi pe americani. La început, fiindcă era frumoasă, la fel de frumoasă ca Gina Lollobrigida sau Claudia Cardinale. Însă doar Sophia a devenit un brand, ba chiar un brand de țară. În Italia, i se spune ”La Loren”, tot așa cum se zice ”la Ferrari”. Cum?
Engleza în care a jucat la Hollywood a deprins-o servind soldații americani din birtul deschis de mama ei la Napoli în propria locuință. Sophia a cunoscut de mică războiul, frica și mai ales foamea. Când a uimit planeta cu rolul țărăncii din La Ciociara, cea care sfârșește violată de soldații ce i-au eliberat satul, propria copilărie chinuită i-a ținut loc de orice metodă actoricească.
De-a lungul carierei, a reprezentat femeia ideală pentru orice bărbat, dar le-a făcut mândre și pe femei. Poate aici e secretul ei. Loren a întruchipat toate dramele și luptele italiencelor în secolul XX: emancipare, divorț, avort. Fiecare femeie s-a putut recunoaște în ea, dincolo de simpla frumusețe fizică. În lume, e personificarea eleganței și sofisticării ”made in Italy”. Acasă, e fiica, logodnica, soția, sora sau mama fiecăruia. Mereu sinceră, mereu demnă în sacrificiile făcute. La Loren.
Frumusețea ei durează, fiindcă vine de mai departe. Iar sufletul este nemuritor.