Ai văzut milioane de femei ce fug de bombe. Vezi cum altele rămân să lupte: doctorițe, infirmiere sau educatoare. Există însă și cele care iau arma și trag în inamic. Nu, nu e o premieră: înaintea lor, Kievul a dat-o pe Liudmila Pavlicenco. Are 14 ani în 1930. Când un băiat se laudă cu medalia sa de tir sportiv, se înscrie în club și nu se lasă până nu obține certificatul și insigna de trăgător de elită. Războiul o găsește deja divorțată, mamă și studentă la istorie. La centrul de recrutare, refuză oferta de a fi infirmieră și cere o pușcă. Zece săptămâni mai încolo, e lunetistul cu 187 victime confirmate. Se mărită iar, dar rămâne imediat văduvă. Își crește recordul la 309 și antrenează alți lunetiști. Rănită în 1942, Stalin îi interzice să mai lupte. Disperat după ajutorul SUA, o trimite la Washington. Liudmila este primul cetățean sovietic primit la Casa Albă.
Eleanor Roosevelt descoperă în ea o femeie altfel, una care îi seamănă. O ia într-un turneu prin țară, unde Liudmila înfruntă cu același curaj ironiile presei: ”Aveți voie să vă fardați?” ”Nu e interzis, dar într-un asediu n-ai timp de pudrat nasul ”. ”Purtați lenjerie scumpă pe sub uniformă?” ”Nu, dar port patru răni în luptă”. ”Uniforma Dvs. e urâtă și vă îngrașă”. ”Poate, dar are pe ea sângele inamicului și Ordinul Lenin”. La Chicago, pronunță în fața unei mulțimi fraza cu care rămâne în istorie: ”Domnilor, am 25 ani și am ucis până acum 309 fasciști. Nu credeți că v-ați ascuns prea multă vreme în spatele meu?” Din acea clipă, e poreclită Lady Death și ajutorul american va curge neîntrerupt spre URSS. Woody Guthrie i-a dedicat un cântec; URSS, două timbre. Acum 7 ani, Rusia și Ucraina au coprodus un film despre ea. Azi, se înfruntă. Putin visează la moștenirea lui Stalin. Femeile din Kiev o au însă pe cea a Liudmilei Pavlicenko.
Partenerii noștri
