Un bărbat care caută o femeie extraordinară poate merge până la capătul lumii. Și bine face! Acolo locuiește una de-a dreptul minunată: Jacinda Ardern.
Salvarea de Covid, salariile profesorilor, accesul la educație, mașinile electrice, controlul armelor sau drepturile minorităților sunt teme care sigur te preocupă. Pentru politicieni sunt doar promisiuni de campanie. Ea, ajunsă prim-ministru al Noii Zeelande la 37 ani, s-a ținut de cuvânt. Când țara arde, nu se uită la sondaje. Iar când ia măsuri impopulare, alegătorii nu văd în ea un dictator, ci o mamă care-și protejează familia.
Cum face toate astea, când are timpul și energia? Nu știu. Știu că agenda n-o împiedică să fie mereu elegantă și impecabil fardată, chiar când îl contrazice pe Donald Trump sau pe Xi Jing Ping. Jacinda nu e femeie prim-ministru, ci amândouă cu normă întreagă. Ea poate guverna o țară și face un copil în același timp. Ea intră în Adunarea Generală ONU cu bebelușul în brațe, ca să vadă delegații cum viitorul pentru care pretind că lucrează e deja aici.
A început de jos, de unde era greu. Timp de 20 ani, și-a urmat calea aleasă. Când a reușit, a promis un guvern ”focusat, empatic și puternic”. Ca ea. Jacinda e un om de stat: ea găsește cuvintele care închid rănile, ea știe că un compromis nu e o insultă, ci ceva complex și fecund. Știe că soluția la problemele globale nu va veni de la super-puterile care le-au creat. Jacinda nu e ”sub vremuri”, ci are ambiția ca mica ei țară să facă vremurile viitoare.
Până și misoginii recunosc că femeia e mai bună la multitasking. Jacinda Ardern le demonstrează însă că poate atinge excelența în fiecare sarcină asumată. Iar privirea și zâmbetul ei mă anunță că 40 ani poate fi o vârstă fabuloasă în viața unei femei.
Partenerii noștri
