S-a măritat la 13 ani, dar a mai avut 4 soți, plus câțiva amanți și amante. Printre ele, romanciera Collette și pictorița Frida Kahlo. Acum un secol, a apărut pe scena de la Folies Bergère purtând doar o fustiță din banane! Josephine Baker, icoana mondială a jazz-ului, nu era o ușă de biserică. Dar, dacă ar fi să-i rezum fabuloasa existență într-un singur cuvânt, acela este ”fidelitate”.
După o copilărie mizerabilă în Missouri, a debutat la New York, dar destinul o aștepta la Paris, unde spunea că a fost prima oară ”privită ca o ființă umană”. În 1927 avea să fie prima negresă într-un rol principal de cinema. Dar gloria ei, cântecul tuturor îndrăgostiților din lume, rămâne ”Am două iubiri, țara mea și Parisul”.
Nu e doar o vorbă. În 1939, Josephine Baker s-a înrolat în spionajul francez, apoi în Rezistență. Nu s-a mulțumit să tragă cu urechea prin saloanele mondene. A străbătut 10.000 km într-un jeep, de la Marrakech la Cairo, apoi la Damasc. Mesajele secrete erau ascunse în partiturile sale muzicale. A debarcat în 1944 în Franța ca sub-locotenent de aviație și a fost recompensată cu Medalia Rezistenței, Crucea de Război și Legiunea de Onoare.
A luptat toată viața pentru egalitatea rasială și drepturile femeilor. În 1963, lua parte la Marșul asupra Wasingtonului al lui Martin Luther King. Nu ca vedetă, ci în uniformă și cu decorațiile pe piept! Pentru a înfrânge prejudecățile, a adoptat 12 copii de toate rasele. A avut tot, a dat tot și a murit fără un ban. Josephine Baker nu a fost fidelă bărbaților, ci idealurilor sale.
Toamna asta, Franța îi va transfera rămășițele la Pantheon. Josephine Baker va trece cu toate onorurile pe sub deviza ”Marilor bărbați, Patria recunoscătoare”. Ea, fidela. Ea, femeie înainte de toate.
Partenerii noștri
