În comunism, deși nu exista nici un business privat, numele ei a devenit un brand! Spui Doina Levintza și-ți vin în minte filme și piese de teatru. Costumele create de ea povestesc personajele mai bine decât replicile actorilor. Levintza e un mare om de spectacol. În anii 70, împreună cu regretatul Alexandru Bocăneț, realizau la televiziune show-uri care rivalizau cu cele din Italia. Nu mă crezi? Întreabă-ți tatăl!
Chiar și-n filmele ce denigrau trecutul burghez, costumele Doinei Levintza reaminteau subtil rafinamentul acelei epoci. Iar dacă vedetele noastre plecau la vreun festival internațional, tot ea le crea ținutele, ca să se simtă egale cu starurile străine.
Când Partidul cerea româncelor să depășească norma la uzină și să facă patru copii, Doina Levintza s-a lansat în modă cu conceptul femeii-floare. Creațiile ei – diafane și romantice – aduceau culoare într-o lume cenușie. Să le porți era un adevărat manifest: erai altfel decât Elena Ceaușescu! Tovarășa Levintza, aparent mărunțică și timidă, cu ochii ascunși în spatele bretonului, făcea dizidență… printr-o breteluță sau bucată de dantelă! Și orice fată visa să se mărite într-o rochie de mireasă Levintza. Nu mă crezi? Întreabă-ți mama!
Și azi, cu aceeași privire de copil poznaș, face filme și teatru. Este un etalon de rigoare profesională. A lucra cu ea e o șansă pe care un regizor trebuie s-o merite. Cât despre modă, am avut și eu bucuria să port rochii create de ea. Mă fac să mă simt, cum să zic… femeie, înainte de toate!
Partenerii noștri
