Văzut de la o distanță cosmică, Pământul s-ar putea să nu aibă un singur limbaj muzical – la fel cum este foarte puțin probabil să existe o singură limbă extraterestră. Dar ne putem da seama că s-ar putea foarte bine să fie ceva ireductibil uman în toată muzica pământului.
Te-ai obișnuit cu istoria așa cum te obișnuiești cu o melodie. Dar de ziua mondială a muzicii, pe 21 iunie, îți arăt ”The Musical Human: A History of Life on Earth”, un volum de Michael Spitzer. Și îți spun despre istorie pentru că povestea muzicii spusă în această carte este de fapt povestea omului și, ca orice istorie, aceasta merge și în sensul invers acelor de ceasornic, ba chiar îți arată că s-ar putea să depindă de tine în ce sens vrei să parcurgi traseul limbajelor muzicale. De la momentul actual, când, pe cât de omniprezente sunt ritmurile și armoniile sonore, pe atât de dificilă devine valorizarea lor umană, până la ceea ce Spitzer numește memoria speciei ca emoție muzicală.
Muzica e legată de originea noastră ca specie.
Partenerii noștri
