O carte, o fundație, un muzeu. Toate poartă numele Annei Frank, fetița care a intrat în istoria literaturii, în istoria lumii. Pe 12 iunie ar fi sărbătorit 91 de ani, dacă lumea n-ar fi trecut prin cel de al doilea Război Mondial și prin Holocaust.
S-a născut la Frankfurt într-o famile de evrei a fost mereu încurajată să învețe, să citească. În 1942, la 13 ani, Anne Frank primește cadou un caiet cu coperți cartonate și cheie. După două zile începe să țină un jurnal, devenit mai târziu unul dintre cele mai importante documente istorice ale acelei perioade. Jurnalul a fost scris la Amsterdam, acolo unde familia se refugiase pentru a scăpa de represaliile naziștilor. Familia, împreună cu încă 4 evrei trăiau într-o ascunzătoare de 50 de metri pătrați mascată de o bibliotecă, pe care Anne o numea Anexa. Aici a scris până în august 1944 când au fost trădați, arestați de Gestapo și anchetați. Atunci au încetat și însemnările, de fapt scrisori adresate prietenei ei Kitty, despre care criticii spun că ar fi un alter ego al Annei. Speranțe, amintiri, tristețe, o lume schilodită privită dintr-o ascunzătoare.
„Hrana noastră este mizerabilă. Cine vrea sa slăbească să vină să stea în Anexă! Scria ea cu umor. În lagăr însă avea să fie mai rău. Anne împreună cu sora și mama ei a fost trimisă la Birkenau apoi la Bergen-Belsen, alt lagăr de concentrare. În 1945 izbucnește o epidemie de tifos. Mor 17.000 de prizonieri, printre victime, Anne și Margot. Și asta cu doar o lună înainte de sosirea trupelor britanice care eliberează lagărul.
Singurii supraviețuitori din Anexă, sunt tatăl Annei și jurnalul, descoperit imediat după ce fuseseră arestați. Cea care îl găsise, avea să-l predea lui Otto Frank, imediat după încheierea războiului. Publicată prima dată în 1947, și apoi tradusă în peste 70 de limbi străine cartea este inclusă în 2009 în MEMORIA LUMII, Registrul Documentelor cu o valoare universală excepțională. Doi ani din viața unui copil, care scria În ciuda tuturor, cred că oamenii sunt buni la suflet.
Partenerii noștri
