Rectorul și prorectorul Academiei de Poliție au fost condamnați în primă instanță la câte trei ani de închisoare cu suspendare.
Infracțiunea comisă de către cei doi este instigare la șantaj.
Victima este jurnalista Emilia Șercan care dezvăluise prin articolele sale corupția endemică din această așa-zisă academie.
Doamna Șercan demonstrase fără dubiu că Academia de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” devenise de mult timp o „fabrică de doctorate”.
Rectorul însuși plagiase copios în lucrarea sa de doctorat, iar titlul de doctor i-a fost retras.
Instanța a mai hotărât că cei doi trebuie să mai execute 120 de zile de muncă în folosul comunității și le-a interzis mai multe drepturi.
Timp de trei ani, printre alte interdicții, celor doi li s-a interzis a mai fi polițiști.
Nu cred că există o rușine mai mare pentru Ministerul de Interne în întreaga sa existență.
Rectorul și prorectorul principalei instituții de învățământ a Ministerului de Interne sunt trimiși să dea cu mătura pe străzi sau cu sapa prin grădinile publice.
O imensă umilință pentru instituția poliției.
Între timp, școala doctorală a fost desființată iar academia este în proces de reorganizare.
Pentru că hotărârea instanței nu este definitivă, n-aș vrea să insist asupra faptelor penale imputate celor doi.
Rechizitoriul procurorilor demonstrează putreziciunea sistemului format din conștiințe corupte și corupătoare, un carusel aiuritor care compromite viitorul instituției.
Mă gândesc însă la aspectele mai profunde ale întregii afaceri.
Sunt deja mulți ani de când deprecierea instituției poliției a devenit tot mai clară.
De fiecare dată, oameni de specialitate și de bună credință au subliniat că instituțiile de învățământ de specialitate poartă o mare răspundere pentru asta.
Nu e chiar greu să ne-nchipuim cam ce fel de polițiști ies din această academie, dacă șefii acesteia sunt campioni în orchestrarea unor falsuri grosolane.
Să nu fim naivi.
Măcar acum.