Simbolul Mărțișorului are atâtea semnificații, încât vorbele, oricât ar fi de inspirate, s-ar dovedi sărace.
N-ar putea cuprinde adâncimea mistică, venită de demult, a acestui purtător de noroc, de speranță, de echilibru, de împlinire, Mărțișorul.
Este atâta viață în primăvara mărțișorului că ne e destul să vedem culorile care îl individualizează, ca să simțim că spațiul și timpul ne stau la picioare.
Măcar, o clipă…
Pietricelele de râu vopsite în roșu și alb descoperite de arheologi aici, la noi, moștenitorii Mărțișorului, aduc un mesaj profund de la strămoși.
Sunt strămoșii care acum își scot degetele afară prin pământul reavăn, în ghiocei și toporași, oferindu-ne simbolul vieții.
Le datorăm un gând, măcar.
Gândul ăsta m-a purtat către Coloana Infinitului a lui Constantin Brâncuși.
Firele delicate ale Mărțișorului se împletesc în silueta Coloanei, care țâșnește zvelt din Mama Geea către infinitul Cerului, lăsând spațiul să se completeze cu timpul vieții ce ne e dat s-o trăim.
Formele ei regulate, mângâiate cu geniu de mâinile aspre ale universalului Brâncuși, întăresc dihotomia simbolului unitar al celor două părți care se completează în perfecțiune.
Nu e lupta dintre bine și rău, ci armonia contrariilor definind într-unul, Întregul.
Figura lui Brâncuși însuși, un dac din Hobița de sub munte, este emblematică pentru amintirea unei civilizații uitate pe nedrept.
El este mesagerul fantastic al universalității creației umane.
Coloana Infinitului este Mărțișorul dăruit de Brâncuși, românilor.
Un Mărțișor infinit…
Partenerii noștri
