E vara lui 1969. Sute de mii de tineri visători se îndreaptă către ceea ce avea să devină o uriașă sărbătoare: Woodstock, pentru regăsirea păcii, a libertății și a naturii.
La scurt timp după festival, Joni Mitchell scria un imn al acestui eveniment, la care nu a ajuns niciodată. L-a scris doar din povestirile iubitului ei, Graham Nash din Crosby, Stills, Nash & Young, mai norocos ca ea. Entuziasmat de ce a văzut la Woodstock, Graham i-a descris evenimentul drept un adevărat punct de cotitură, o sărbătoare a generației hippie, a unei stări de spirit. Mitchell a pus mână pe pix și s-a apucat de treabă. Rezultatul? Povestea unei călătorii spirituale, o superbă chemare la origini, departe de poluarea și de aglomerația orașului. Înapoi la aerul curat de țară, la alergatul desculț, la dormitul afară, direct pe pământ. Oameni, plante, animale, suntem cu toții praf de stele.
Partenerii noștri
