Curtea Constituțională a fost decisă prin Constituția din 1990 ca o instituție care interpretează, nu arbitrează.
Interpretează în sensul că anumite articole constituționale poate că la vremea formulării lor au fost ambigue sau depășite de realitate. Și-atunci, teoretic, ar trebui să vină nouă oameni, nouă academicieni, nu politruci care să raporteze la Constituția noastră, a altor țări și să dea o soluție.
În timpul regimului Klaus Iohannis, având în vedere majoritatea parlamentară care a fost deținută de PSD, și PNL, și Klaus Iohannis au folosit excesiv Curtea Constituțională, pârând majoritatea parlamentară la Curte.
În felul acesta Curtea a câștigat o putere ieșită din comun, o putere primejdioasă chiar pentru Curte pentru că a fost pusă să arbitreze în privința legilor, de decizia curții depindea sau depinde căderea Guvernului sau supraviețuirea.
O nenorocire pentru că opt oameni, oricât ar fi ei, și Sfinții Apostoli dacă ar fi, nu pot să suporte o asemenea presiune.
Așadar, ar trebui să facem o revizuire a prerogativelor Curții în sensul ca ea să aibă mult mai puțină putere de arbitrare a vieții noastre politice.
Partenerii noștri