Te invit de data asta să vezi Julieta, al douăzecilea film al celebrului regizor spaniol Pedro Almodóvar. Inspirat de 3 povestiri ale canadiencei Alice Munro – câștigătoarea Nobelului pentru literatură din 2013 – Almodóvar revine în Julieta la una din temele sale preferare : familia.
Este povestea unei mame, Julieta, care face un dureros exercițiu de rememorare a propiei sale vieți în încercarea de a înțelege dispariția fiicei sale de 18 ani, plecată de acasă fără nicio explicație.
Pentru că trăiești într-o țară în care câteva milioane de oameni sunt plecați de acasă pentru a munci în străinătate – lasăndu-și de multe ori în urmă copiii și părinții- Julieta, filmul lui Almodovar, e un studiu de caz util pentru a înțelege drama despărțirii de un membru al familei. Iar Pedro Almodóvar disimulează cu inteligență și emoție această drama de familie sub aparența unei povești polițiste în care mama pornită în căutarea fiicei se comportă ca un detectiv decis să afle adevărul despre propria sa traumă emoțională.
În Julieta, Almodovar aduce un omagiu discret marilor maeștri din filmele cărora s-a inspirat – Bergman, Kieślowski, Buñuel – dar reușește să rămână fidel și propriilor sale obsesii. E bine să fii atent la cromatica filmului Julieta. E un film despre relația mamă-fiică, iar roșul, culoarea sângelui – simbolul legăturilor de familie- revine cu insistență în multe din scenele importante.
Partenerii noștri
