Înainte de-a vedea filmul tânărului regizor canadian Xavier Dolan, „It’s only the end of the world”, e util să faci un excercițiu de rememorare: tu când ai fost ultima dată acasă, la o masă în familie? Ce întrebări inconfortabile ți s-au pus? De câte ori ai râs? De câte ori ți-a venit să plângi? Câte lucruri importante au rămas nespuse?
Câștigător al marelui premiu al Juriului la Cannes, în 2016, filmul lui Xavier Dolan te va face să-ți pui măcar una dintre aceste întrebări. Dar să spui că „It’s only the end of the world” e povestea unei familii disfuncționale e prea puțin. Adu-ți aminte de ce zicea Tolstoi în Anna Karenina: „Familiile fericite sunt toate la fel, fiecare familie nefericită este nefericită în felul său propriu”. Asta face și Xavier Dolan în „It’s only the end of the world”: te duce în intimitatea unei familii incapabile să funcționeze după alt model decât…propria sa disfuncționalitate. Tânărul scriitor revenit în orașul natal după 12 ani, mama extravagantă și cabotină, fratele furios și agresiv, cumnata timidă și tristă, fiica nefericită și vicioasă: toate personajele lui Dolan îți vor părea familiare și familiale.
„It’s only the end of the world” te va face să-ți pui multe întrebări – multe dintre ele incomode, nu doar prin subtilitatea conflictelor dintre personaje ci și prin prestația, extrordinară de multe ori, a unor actori francezi precum Marion Cotillard, Vincent Cassel, Lea Seydoux sau Nathalie Baye.
Partenerii noștri
