Salut! Mai știi când erai mic și te băteau ăia mai mari prin cartier? Eu nu pot uita așa ceva. Pentru că încă mă doare. Și, uite cu ce dinți strâmbi și cu ce buze groase am rămas.
Îmi amintesc cum fugeam la tata plângând. Tata venea, se lua de golanii mai mari, ăia se jurau că i-am înjurat, iar tata mă căra în casă de urechi, tot pe mine. A doua zi, când ieșeam afară, ăia mă mai băteau o dată.
Asta pățește acum Afganistanul. Doar că tăticul care îl apăra de talibani nici măcar nu era ta-su. Era un cowboy cu pistoale mari care, între timp, a ajuns un bătrânel senil. Tătuțul adevarat al afganului este talibanul, iar asta se vede după ușurința cu care s-a întors acasă, imediat după ce cowboy-ii s-au săturat de jucat în filme.
Specialiștii americani calculaseră că talibanii vor ajunge în Kabul abia în câteva luni de zile. Pai, dacă au calculat că vin, înseamnă că știau că țara nu se poate apăra singură. Dacă țara nu se poate apăra singură de cei pe care am încercat 20 de ani să îi ținem la distanță, înseamnă că am pierdut războiul, boss. Exact ca în Vietnam.
Dar asta nu mă surprinde. Oricine pierde în Afganistan. Și rușii au plecat de acolo cu coada între picioare în ’89. Pe mine nu încetează să mă macine întrebarea asta: cum au calculat experții alianței că talibanii vor ajunge în Kabul în luni de zile. Care-i faza? Venerau târâș? Veneau cu spatele? Veneau cu ochii închiși? Cine îi împiedica sa vină?
Chiar și din ochi dacă făceai calculul, vedeai că au camionete, că se înghesuie câte 234 de talibani într-o remorcă de Nissan, dau niște artificii cu lansatorul de grenade și au pornit. Și, atunci? Cum s-a ajuns ca toți diplomații occidentali să fugă din Kabul agățați de scara elicopterului, ca în filmele cu tâmpiți?
Cum s-a ajuns ca talibanii să îi aștepte să își ardă documentele atât de secrete încât nici nu-i interesează și să îi lase să fugă ca potârnichile? Cum a ajuns cea mai avansată alianţă militară din istoria lumii, din punct de vedere strategic, tehnologic sau ce vrei tu, să fugă de niște băieți cu batic, kalash și cuțit de bucătărie?
La Ziua Marinei, Iohannis tocmai a zis că “România nu-și poate menține statutul de membră NATO fără o armată puternică”.
Asta îmi amintește de un banc: Cică se urcă mii de furnici pe un urs care le călcase mușuroiul, ca să se țină tare una de alta și să-l sugrume. Dar ursul se scutură tare de tot și sar toate furnicile de pe el. Mai rămâne una singură pe ceafa ursului. La care, toate furnicile de jos încep să strige în cor: „Sugrumă-l tu, Klaus!”
Partenerii noștri