Rockstar. Însemna altceva în anii ’60.
Poet, rocker, rebel în pantaloni de piele și cu un număr record de arestări. Jim Morrison, vocea The Doors, e simbol al contraculturii și a rebeliunii adolescentine. Îl vezi și acum imprimat pe tricourile negre și pe posterele din camerele tinerilor.
A fost, din păcate, și un simbol al autodistrugerii. Întrebat de un reporter dacă l-a urât pe Morrison, fostul său coleg de trupă, toboșarul John Densmore, a răspuns așa: “Nu. L-am urât pentru că a fost un kamikaze care s-a stins la 27 de ani – ce pot să mai zic?”.
În vara lui 1965, Morrison ducea o viață boemă în Venice Beach, California. Trăia pe acoperișul casei unui prieten, ca proaspăt absolvent al școlii de film UCLA. Acolo a și scris multe din cântecele The Doors, hrănindu-se doar cu fasole la conservă și LSD.
În vara aia au pornit și trupa. Doi ani mai târziu a venit și succesul, chiar cu acest Light My Fire, pe care ți-l dau azi.
6 ani, 6 albume. Atât a ținut magia lui Morrison pe Pământ, până când s-a alăturat Clubului 27, unde-l așteptau Hendrix și Joplin.
Partenerii noștri
