Sunt Nicolai și sunt dependent de cafea.
Azi îți voi povesti cum am ajuns așa. Să nu o pățești și tu, frate!
Totul a început în liceu. Vedeam la băieții mai mari niște pahare de plastic sau de carton și am fost curios.
Într-o zi, unul dintre ei mi-a întins paharul și a zis “Ia, prostule, și tu o gură! Ca să te mai trezești…”. Învățasem toată noaptea pentru teză.
Erau acolo cei mai șmecheri din școală și am vrut să fiu ca ei, să nu mă ia de fraier.
Am simțit un gust amar, dar ceva mă făcea să mai vreau. Am băut juma’ de pahar. “Ho, nebunule!!! Că am dat 2 lei pe ea”, a strigat ăla care-mi dăduse. Așa te atrăgeau la început, îți spuneau că e ieftină.
Așa a început coșmarul vieții mele. Nu cred că mai am vreun os întreg în corp. Pe toate mi le-a măcinat cafeaua.
Care-i faza? Cineva mi-a vândut pontu’ că femeile care sunt mai trecute prin viață știu s-o facă mai tare. Iar multe erau măritate. Când mă prindeau soții lor în casă, nu mă credeau că venisem pentru cafea.
Apoi, mi-am distrus relația cu familia. Am început să vând din casă. Avea mama o pereche de cercei de la mama ei care îi avea de la mama ei și tot așa. Cred că erau de pe vremea dacilor, că unul era în formă de mazăre și unul de viezure.
Săraca, a plâns când i-a pierdut. Dar nu-i pierduse încă. Dacă aș fi dat banii înapoi la amanet…
M-au prins și-n club cu boabe în buzunar. Mestecam d-alea de Ethiopia sau de Costa Rica și dansam până la 6 dimineața.
Acum, că am bani, că nu am, trebuie să am. Fur, îi dau omului în cap și îi smulg paharul din mână, sparg noaptea automate de Tchibo, de Nescafe. E foarte greu.
Iar ziua, ca să nu arăt ca un drogat, tre’ să-mi iau caffe latte d-ăla mare. Iar unul costă 17 lei.
Dacă mi-aș lua doar unu’ pe zi, ar însemna 17 lei x 30 de zile = 510 lei pe lună. Dar eu nu beau doar unul. Beau cinci-șase pe zi, ca IT-iștii, așa că fă un calcul.
Iar Blooberg scria că anul ăsta prețul cafelei a crescut cu 50%. E cel mai mare din ultimii 10 ani.
Dar, chiar și așa, când am auzit că n-ai voie în cafenele nevaccinat, mi-am făcut Pfizer și Johnson în aceeași zi.
Iar vestea cea mai proastă abia acuma vine! Când m-am vaccinat, am simțit un gust amar, dar ceva mă făcea să mai vreau…
Partenerii noștri
