În fiecare an, de sărbători, e piesa asta de care nu ai cum să scapi. Fie că o asculți de bunăvoie, fie că ești forțat de împrejurimi și îți apare obsesiv pe la radio, prin filme, prin supermarketuri sau pe buzele vreunui trecător mai optimist, Last Christmas e peste tot, nelipsit. Din ’85 de când a fost lansată, e fredonată cu bucurie de majoritatea, în ciuda mesajului mai degrabă trist.
Povestea piesei începe cu o iarnă înainte de lansare, când George Michael își duce partenerul din trupa Wham, pe Andrew, în vizită la părinți, în casa copilăriei sale. Chiar în dormitorul în care a crescut, Michael scrie și cântă pentru prima dată refrenul piesei. Partenerul său rămâne mut de uimire și numește momentul „unul de magie!”.
E cel mai mare hit din istoria Marii Britanii care nu a ajuns niciodată pe primul loc în top: a fost bătut de fiecare dată de câte o lansare specială de sărbători. Nu că asta l-ar fi interesat pe George. Scopul lui a fost oricum să doneze toate încasările obținute de pe urma Last Christmas.
Din 2016, piesa a căpătat din păcate și altă însemnătate. Chiar în ziua de Crăciun, inima lui George Michael cedează. Rămâi cu vocea lui unică, fie că-ți place mai mult în varianta jucăușă, din piesele Wham, fie că-i preferi latura care te zdruncină pe interior, de pe albumul Symphonica, unul dintre cele mai spectaculoase albume live din istorie. Oricum ar fi, George Michael e emoție.
Partenerii noștri
